Dacă doriţi un răspuns mai elaborat, citiţi un articol de-al meu: Curăţia şi scutecele de bebeluş, de pe doxologia. Pe scurt, preotul este singurul om de pe pământ care primeşte Sfântul Trup al lui Hristos Dumnezeu în mâna sa, şi nu direct în gură, ca restul credincioşilor. Mâna sa este sfinţită de Dumnezeu, spre a binecuvânta, a sfinţi apa, a chema Sfântul Duh peste darurile euharistice, a vindeca pe cei bolnavi (pe bolnavi mâinile veţi pune şi bine le va fi - spune Mântuitorul Hristos Apostolilor), a însemna cu semnul Sfintei Cruci şi a dărui pe Dumnezeu. Aşadar nu este mare păcat dacă nu sărutaţi mâna preotului, însă vă lipsiţi de o mare binecuvântare şi de un mare har, care nu are nimic de-a face cu vrednicia personală a preotului, ci cu harul lui Dumnezeu care se smereşte şi locuieşte în el. Cum ai merge la chirurg şi doar i-ai spune boala ta, operabilă, dar nu i-ai permite să te taie să scoată moartea din tine. Sărutarea mâinii preotului nu are nimic din comlezenţa şi pudibonderia nobiliară sau burgheză, ori din gentileţea specifică sărutării mâinii femeii. Este simplu un gest liturgic prin care primim binecuvântarea lui Dumnezeu, asta dacă dorim să o primim, bineînţeles. Cam atât. Pr. Ioan Valentin Istrati