Ceasornicul lui Voltaire chiar a apărut fără nici un ceasornicar... se pare. Filosofia a murit, trăiască fizica!

Sub sloganul acesta un cunoscut fizician britanic își așează lucrarea de descoperire a tainelor Universului. Ba chiar îl laudă pe recent-primitorul premiului Templeton drept un om grozav de vreme ce a reușit să explice mecanismele fizice ale lumii fără să facă nici măcar o dată referire la Dumnezeu. Credincioșii se înspăimântă: Ce-o să ne facem cu un Univers acheiropoit, adică de-mână-nefăcut? Întrebare de cutremur la care nu știu a da răspuns. Și cred că nici nu ar trebui să zicem ceva. Pentru mine este tulburător faptul că cel care a făcut astfel de afirmații ca cele de mai sus este un om cu o boală gravă și rară care îi macină trupul pe dinlăuntru cu o tenacitate de neînvins. Steven Hawking, căci despre el este vorba, nu poate fi contrazis, pentru că ar trebui să contrazici un om îndurerat și bolnav. Ori așa ceva un creștin nu poate face! Potrivit unei logici ce ține de rațiuni neștiute, doar intuite, un om suferind este de necontrazis. Împotriva durerii care acuză e bine a pleca capul și a fereca inima. Căci prin astfel de oameni răzbate durerea de a fi singur într-o lume care nu mai este la ea acasă ci e și ea printre străini: fără maică, fără părinte, a nimănui. Dacă am reacționa, mă tem că am fi ca prietenii lui Iov veniți ca să îl convingă pe acesta că greșește... mai bine ar fi tăcut și l-ar fi mângâiat smerit pe frunte, pe mână, pe ochi.

Mă gândeam că în fața celui celebrat ca cel mai inteligent om de pe planetă se cuvine să avem mai degrabă o atitudine de respect decât de țâfnoasă și răutăcioasă înfruntare. Respect tradus în mângâiere. În fața Marelui Închizitor, Hristosul nu argumentează, ci oferă un sărut tăcut ca o așteptare la gura Raiului. Tăceți, ucenici ai lui Hristos, căci Universul nu e făcut de mâna Creatorului ci de Cuvântul Său. Nefăcut de mâna Sa ci făcut prin gura Sa care știe a săruta și a păstra o liniște plină de taină: ca un Miel fără-de-glas, jertfit de la întemeierea lumii. Sărutați așadar durerea lumii, știința ei, păstrați o respectuoasă liniște înaintea argumentelor ei, lăsați morții să își îngroape pe morții lor... „tu vino de îmi urmează Mie”.