Pentru că noi le-am produs. Toată activitatea mea și toate energiile din mine au creat realități ca cele din sufletul meu și acestea s-au întrupat în evenimentele din jurul meu și s-au întors asupra mea și se întorc asupra mea și sunt nevoit să le trăiesc. Să culeg ce am semănat, dar nu ca pedeapsă, ci ca șansă. Când trăim un necaz, când trăim o durere, atunci devenim vii. Durerea ne trezește și ne înmoaie inima (intrăm în partea numită duh) și inima zdrobită Îl simte pe Dumnezeu.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 23)