Deși aflați sub jugul totalitar, aspru și abrutizant, cei întemnițați au reușit să se sustragă, veghind neîntrerupt la o luminoasă viață lăuntrică. Ar fi oare cu putință ca acest paradox să devină realitate? Răspunsul pe deplin afirmativ vine repede și firesc. Toți acești luptători au izbutit să răzbească într-un univers potrivnic prin intermediul a două săbii ascuțite: de o parte, rugăciunea fără încetare, iar de cealaltă parte, cultura ca vie trăire interioară.

Experiențele autentice au avut ca tovarăș parcurgerea atentă a unor cărți fundamentale în înțelegerea omului și a lumii care îl înconjoară. Orice bibliografie orientativă, indiferent de tipul de lectură propusă, are ca prim titlu Sfânta Scriptură. Doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, viitoare monahie Benedicta, povestește în interviurile oferite cum în bibliografia cursului său de la Facultatea de Litere, toți studenții aveau menționat numele Bibliei: „La facultate, am început să fac educație religioasă; atunci a început misiunea mea de om, de credincios. Făceam Literatură universală și le-am pus la bibliografie, chiar la început, Biblia”. În absența acesteia, celelalte repere livrești sunt insuficiente în cuprinderea cu mintea și cu inima a creației lui Dumnezeu. Pentru cei închiși de regimul comunist, situația era mai împovărătoare. Versetele din Psalmi sau capitolele din Noul Testament circulau în temniță  fie prin intermediul codului morse, fie notate cu sâmburi de fructe pe pereții celulei, ori scrijelite pe tălpile pantofilor.

Dacă în acele vremuri omul depunea cel mai mare efort, ajungând până la jertfă totală, doar pentru a gusta măcar o crâmpeie din Scripturile cele Sfinte, cum am putea noi astăzi să Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu? Cum se simte Hristos, nerăspunzându-i nicicum Epistolei de dragoste pe care ne-a trimis-o? Cum ar fi posibil ca această dragoste să se risipească?

Tinerii care s-au întâlnit în acest sfârșit de săptămână au dovedit că firul acestei iubiri nu este rupt, ci se înnoiește cu fiecare (re)lectură. Muzeul Unirii a fost gazdă primitoare sâmbătă, 9 aprilie 2016, pentru concursul Scrisoarea lui Dumnezeu către oameni, organizat de ATOR Iași. Aflat la a doua ediție și organizat în această perioadă a Postului Mare, concursul a cuprins întrebări despre Patimile și Învierea Mântuitorului. Grupați pe două secțiuni de vârstă, 14-18, respectiv 19-25 de ani, cei 20 de tineri participanți au venit din diverse filiale ATOR: Botoșani, Costești, Dorohoi, Todirești, Holm, Hîrlău, Tîrgu Frumos, Pașcani. Pentru o evaluare cât mai obiectivă, juriul a fost alcătuit din trei membri: Pr. Nicolae Dorneanu, Pr. Dr. Cezar Hîrlăoanu și Pr. Dr. Nathanael Neacșu, care au desemnat fruntașii, Ana Maria Moldovan din ATOR Tîrgu Frumos și Maria Dascălu din ATOR Pașcani. Toți participanții au primit câte o diplomă, iar premiile câștigătorilor au constat în cărți și bani.

Să ajute Dumnezeu ca atât numărul edițiilor, cât și cel al concurenților să crească, pentru o revenire continuă la Logosul Veșnic, într-o lume în care cuvintele își pierd din ce în ce mai mult esența lor. Astfel, Izvorul nu încetează și se regenerează, redezvăluindu-se cu fiecare pagină scripturistică recitită.

(Maria-Lucreția Dumitraș, ATOR Iași)