Măsurându-se pe sine, prin sine, omul nu a reuşit să se înţeleagă nici pe sine, şi nici lumea înconjurătoare (cf. II Cor. 10, 12). A trudit în van. A rezumat totul într-un strigăt disperat şi într-o cutremurătoare mărturisire: „De la mine însumi nu ştiu nimic” (I Cor. 4, 4). „Nu ştiu nimic de la mine însumi. Nu ştiu ce este omul, nici ce este Dumnezeu, nici ce este moartea, nici ce este viaţa. Şi simt din toată fiinţa mea că sunt rob al morţii, rob al răului şi, prin păcatele mele, rob al diavolului”. Rezultatul tuturor acestor eforturi umane a fost acela de a ţese un trup din întregul neam omenesc: „trupul morţii” din care tot omul s-a făcut părtaş.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 44)