Grăbeşte-te să dezvălui rănile tale sufleteşti înaintea Domnului şi caută dezlegare şi iertare. Şi, dacă după iertare mai mult vei cădea în aceleaşi păcate, mai mult să faci pocăinţă şi aşa până la sfârşit. Şi Dumnezeu, văzând osteneala şi pocăinţa ta, nu te va lăsa fără ajutorul şi mila Sa. Dacă El ne-a poruncit să-i iertăm fratelui, ce se căieşte, de şaptezeci de ori câte şapte, cu atât mai mult ne va da El însuşi iertare dacă vom alerga la El cu pocăinţă. Iar faptul că patimile nu se depărtează, este din voia lui Dumnezeu. Scriu Sfinţii Părinţi că patimile şi căderile îl smeresc pe om, îl duc la zdrobirea inimii şi prin aceasta atrag asupra lui mila lui Dumnezeu.

Să ai, în general, sentimentul căinţei. Să ai smerenie. Să rabzi tot ce îţi trimite Domnul şi El, Milostivul, va primi pocăinţa ta şi te va milui.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 135)