De unde provin fricile copiilor?

De cele mai multe ori, acestea au cauze fireşti, de aceea trebuie discutate cu psihologul sau pediatrul. Uneori, însă, se întâmplă ca cei mici să simtă o greutate duhovnicească dintr-un anumit mediu şi de aceea să se simtă rău. Aceasta se explică prin faptul că cei mici sunt mai sensibili decât noi la lumea duhovnicească, iar lucrurile faţă de care cei maturi nu mai simt nimic sunt resimţite de copii ca o putere reală, inclusiv una rea, demonică.

Putem presupune, având în vedere cele spuse mai înainte, că un copil se îmbolnăveşte atunci când se află alături de oameni păcătoşi. Cei maturi nu simt în acest caz nici o problemă, dar copiii nu se simt bine deloc. Sau atunci când copilul nu vrea să se apropie de vreo rudă sau un prieten al familiei, care vrea să se împrietenească cu cel mic. Cu timpul, putem afla că omul acela nu avea viaţa atât de simplă şi bună cum ni se părea. Copiii se mai feresc adesea de membrii minorităţilor sexuale, deşi nu ştiu ce înseamnă acestea. Cu alte cuvinte, există ceva la nivelul firii ce îi impulsionează pe copii să nu suporte un astfel de păcat.

(Preot Maxim Kozlov, Familia - ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 314-315)