Sfinţii Părinţi, în general, socotesc că gândurile hulitoare nu sunt ale noastre, ci ale vrăjmaşului şi, când nu ne învoim cu ele şi chiar ne mâhnim pentru faptul că ne vin în minte, acesta este semnul nevinovăţiei noastre. Nicidecum nu trebuie să ne tulburăm pentru faptul că ele vin. Căci, dacă omul se tulbură, vrăjmaşul mai mult se luptă împotriva lui, iar când nu le dă atenţie şi nu le socoteşte păcat, atunci gândurile pier.

Îndoielile, la fel ca gândurile desfrânate şi hulele, trebuie să le dispreţuim, să nu le acordăm atenţie. Dispreţuiţi-le şi vrăjmaşul-diavol nu va rezista, va pleca de la voi, căci el este mândru şi nu suportă dispreţul. Dar, dacă veţi intra în discuţie cu ele, căci toate gândurile desfrânate, hulele şi îndoielile nu sunt ale voastre, atunci el vă va copleşi, vă va doborî, vă va ucide.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 152-153)