În vechime, fraţii mei, diavolul urâtor al binelui a născut toate relele lui şi i-a îndemnat pe oameni să se mândrească, să se omoare, să desfrâneze, să facă adulter, să se împreuneze bărbaţi cu bărbaţi, să se împreuneze cu dobitoace şi alte lucruri de ruşine, pe care nu le făceau nici câinele, nici porcul, şi, lucrul încă şi mai rău, i-a îndemnat pe oameni să se închine ca unui dumnezeu unii soarelui, alţii lumii, alţii mării şi alţii păsărilor, iar unele femei chiar şi usturoiului.

Mi se pare că şi aici e o femeie care-l are pe capul copilului şi nu-şi are nădejdea în Dumnezeu, ci în usturoi, şi mâine Dumnezeu îl va da morţii şi ei îi va arde inima. Scoate-l! Mai păziţi lucrurile diavoleşti? Aruncaţi-le!, dacă vreţi să vă păzească Dumnezeu.

(Viața și Învățăturile Cuviosului Mucenic Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 163)