Ne aflăm la început de primăvară duhovnicească, vremea înnoirii spirituale, Sfântul și Marele Post al Paștilor. Din păcate societatea contemporană tributară mentalității consumiste se căznește să transforme și această perioadă liturgică din an, atât de importantă pentru viața noastră spirituală, într-un „produs”.

Deja în mass-media au apărut informații lapidare de genul „creștinii ortodocși au intrat în Postul Mare”. Unele publicații care trăiesc în bejenie față de valorile Ortodoxiei mai tot timpul anului, acum tipăresc cu o suspicioasă bunăvoință sfaturi despre post și rețete de post. Hipermarketurile cu susceptibilă liberalitate au expus în rafturi oferta generoasă pentru credincioșii postitori; pateu de post, salam de post, cașcaval de post și multe alte alimente care, chipurile, sunt menite să ușureze „povara postului” bunului creștin.

Ce mărețe acte filantropice împlinesc producătorii acestor căutate merinde mai ales în post! Sunt ei oare atât de preocupați să simplifice credincioșilor postirea? Mă tem că mai mult îi preocupă buzunarul lor, păgubind sufletește pe cei ce cred că postul cu astfel de surogate este unul autentic.

Așadar, a consuma deja celebrele produse din soia în post nu este o faptă tocmai ortodoxă. Vor spune unii, dar cu ce greșesc? Nu conțin carne, sunt făcute din legume, îmi ușurează postul, că și așa nu prea este timp de gătit. Un posibil răspuns ar fi acesta: în post este oprită a se mânca carne dar și chipul cărnii, gustul cărnii. Dacă soia ar fi consumată în stare naturală, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, desigur că nu ar constitui un păcat, dar de vreme ce din legume omul își face chip și asemănare de carne, atunci nu mai putem vorbi de o intenție creștinească pozitivă de a-și  face postul mai accesibil.

Consumul acestor produse, de fapt, transformă postul într-un surogat și pune pe creștin în ipostaza neplăcută de a fi înșelat. Păcatul neînfrânării stă la baza nefericitului obicei de a consuma în post o altfel de „carne”. Proorocul David rostește într-unul din psalmi: „genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului”. De aici înțelegem că postul trebuie să fie și o vestejire temporară a trupului cu scopul de a fi mai ușor orientat către Cer. Împuținarea bucatelor, calitativ și cantitativ, este compensată de mai multă rugăciune, mai multă nevoință și pocăință. Omul preocupat în post de dezrobirea de patimi, dornic să renunțe la tot ce îl subjugă, la tot ce îl face să fie prizonierul plăcerilor și patimilor nu mai este așa absorbit de cantitatea, de calitatea și de esteticul  alimentației de post.

În această perioadă trebuie să ne amintim de maxima latină: non ut edam vivo, sed ut vivam edo (nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc). În post nu trebuie să cadă accentul pe pregătirea unor mese copioase, îmbelșugate, ci pe gătirea pentru cinarea la o altfel de masă, cu un meniu special, ospățul mântuirii, la care să servim după cum spunea un părinte, un ceai din lacrimi, aromat cu mușețelul pocăinței și flori din teiul înmiresmat al dragostei noastre. Occidentalii recurg tot mai des la așa-numitaecologie corporală sau body-ecology. Dar fără gustarea din acest ospăț al mântuirii, postul lor va rămâne doar un exercițiu alimentar, o simplă dietă, neputând produce o transformare interioară a omului. 

Carevasăzică, produsele din soia nu pot fi considerate alimente de post. Efectul nociv nu îl au doar asupra sufletului, ci și a trupului. O simplă privire pe etichetele acestor alimente, ne face să chibzuim mai atent atunci când  suntem tentați să irosim banii pe ele. Multe așa-zise pateuri vegetale conțin  și carmin. Carminul sau E120 este un pigment de culoare roșie aprins obținut din acidul carminic produs prin zdrobirea unor insecte din superfamilia Coccoidea, cum ar fi cochinealul și cochinealul polonez. Mai toate sortimentele de „cărnuri vegetale” conțin glutamatul monosodic, E621, un aditiv, potențator de gust sau de aromă care stimulează apetitul consumatorului şi îl face să creadă că a mâncat ceva foarte gustos. În realitate, omul consuma ceva extrem de nociv. Doctorii nutriționiști  spun că acest aditiv poate produce dureri de cap, slăbiciune, greață, astm, modificări de ritm cardiac putând declanșa maladiile Huntington (demența, pierderea abilitaților mentale, tulburări de personalitate și de comportament), Alzheimer sau Parkinson. Un alt produs foarte căutat, așa-zisul  cașcaval de post are în componența sa cazeină și lactoză, evident, componente de origine animală.  Am dat doar câteva exemple, care desigur ar putea fi continuate. 

De aceea să încercăm să ne reîntoarcem la postul tradițional românesc, fără importuri de tradiții culinare străine de credința și simțirea românească, dar întâi de toate să nu uităm ca în post trebuie să experimentăm o altfel de foame, foamea după Dumnezeu.