Cuvântul claritate se referă la vederea limpede cu mintea, iar discuția despre aceasta are în vedere condițiile generale ale vederii limpezi ale unei minți. Cuvântul moral se referă la natura celor văzute în raport cu reguli morale, despre ce e bine/ bun și ce este rău.

Pentru a constata claritatea minții sunt posibile introspecția și observarea externă, iar observarea externă e posibilă pe orizontala lumească și dinspre persoane transcendente. Corectitudinea evaluării clarității vine dintr-o interacțiune între persoanele care fac observările respective ale propriilor minți și ale minților altor persoane.

O discuție despre proprietățile morale ale faptelor angajează modurile de conceptualizare a binelui și răului în etajele lor deontologist, al virtuții și utilitarist, pe de o parte, și natura și complexitatea faptelor. E foarte probabil ca proprietățile morale simple și clare, de tip deontologist, să fie ale unor fapte care angajează obiecte și procese simple, iar pentru faptele care implică obiectele și procesele complexe să existe în mod natural un amestec de bine și de rău și să avem nevoie să ne orientăm în evaluarea lor ca întreg, după conceptualizări morale mai slabe, de tipul virtuții, și utilitarist – prin consecințe.

Pentru a crește claritatea morală, se poate lucra la creșterea clarității minții prin practicarea cunoașterii de toate felurile împreună cu alte persoane și la atenția morală asupra faptelor personale și proceselor complexe interpersonale la scări de timp diferite, mai scurte, ale vieții ca întreg, în perspective istorice. În funcție de scara de timp a antrenamentului, acesta se va plasa undeva pe gradientul dintre privat și public. Un antrenament privat excepțional de fertil poate fi făcut public din perspectivă istorică, pentru a servi ca model și altora. Un eșec al unui antrenament public prin ignorarea nevoilor de a avea și procese de scări private, restrânse social, poate fi o lecție de reținut, de asemenea, din perspectivă istorică.

Claritatea morală este instantanee numai pentru un Creator așezat în veșnicie în raport cu lumea faptelor altor persoane, cea a persoanelor din lume este rezultatul unui proces complex de dezvoltare a clarității minții și a atenției morale naturalizat până la acțiunea de evaluare morală în timp real și decizia de a făptui într-un anumit fel în urma evaluării.

O dispută lumească publică despre relevanța sau irelevanța clarității morale în spațiul public este un antrenament pentru claritatea morală a persoanelor în sfera acțiunilor publice posibil în societățile comunicării de azi. Ea violentează sensibilitățile private și expune ceea ce în condițiile tehnologii vechi nu ar fi fost expus, ci filtrat la comunicarea publică, dar este inevitabilă. E rezonabil să credem că la discuțiile socratice mai aveau loc și tot felul de întâmplări neinteresante din perspectivă istorică și care n-au mai fost scrise în dialoguri. Acum le vedem pe toate. Dacă dorim, putem fi martori la toată bucătăria dialogului și în curtea din spate a caselor dialogurilor.

Orice persoană care crede că are claritate morală beneficiază de critica faptului că ar putea exista sau că ar putea fi utilă, pentru că o invită să își evalueze cunoașterea și exercițiul faptelor bine întemeiate moral. Răspunsul de folos la critică a celui care crede că deține claritate morală și o folosește discursiv public este îmbunătățirea propriei situații epistemice și morale.

Oricine crede că nu are vreo relevanță claritatea morală beneficiază de prezența activă a celor care o afirmă prin zdruncinarea propriului blocaj existențial utilitarist de limitare a spațiului public la zona intereselor legitime. Concentrarea publică exclusiv pe interese legitime vulnerabilizează la alunecarea pe panta spre interese nelegitime. Răspunsul de folos la critică a celui aflat de această parte a unei dezbateri despre claritatea morală este îmbunătățirea propriei situații epistemice și morale.

Claritatea morală în spațiul public a avut-o Hristos în lume. Putem tinde către ea, dar știind cine suntem, creaturi. Drumul spre claritate morală este o împreună lucrare după modelul Sfintei Treimi.