Despre deșertăciunea celor prezente și veselia din Ceruri

Cuvinte duhovnicești

Despre deșertăciunea celor prezente și veselia din Ceruri

    • Despre deșertăciunea celor prezente și veselia din Ceruri
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Zicea Fericita Sinclitichia: „Că aici, pe pământ, suntem ca întru al doilea pântece de maică”.

Zicea Fericita Sinclitichia: „Că aici, pe pământ, suntem ca întru al doilea pântece de maică: că, precum în pântecele maicii nu aveam o astfel de viață, nici de astfel de bucate tari de care ne îndulcim aici, nu aveam parte, încă nici nu puteam a lucra precum acum, aici, căci și de lumina soarelui și de toată cealaltă strălucire eram despărțiți, și de multe alte lucruri veselitoare de aici eram lipsiți, tot așa și întru această lume fiind, de mari oarecari și minunate lucruri din Împărăţia Cerurilor ne lipsim; deci, de vreme ce iscusul (cercarea) celor de aici din destul l-am luat, de aici înainte de cele de acolo să dorim; hranele cele de aici le-am ispitit, pe cele dumnezeiești să le gustăm, de lumina cea de aici ne-am îndulcit, pe Soarele dreptății să-L dorim, pe Ierusalimul cel de sus ca pe o patrie a noastră și maică a-l vedea să dorim, cealaltă viață către nădejdile cele de acolo să o viețuim, ca și pe bunătățile cele veșnice să le dobândim.

Că, precum pruncii cei din pântece săvârșindu-se, din cea mai mică hrană și viață ies de aici către cea mai mare hrănire, tot așa și drepții, din petrecerea cea din lume sporind, întru petrecerea cea de sus se mută, după cea scrisă: „Mergând din putere în putere” (Psalmul 83, 8); iar păcătoșii, precum pruncii care mor în pântece, din întuneric se dau întunericului: că, pe pământ fiind, și cu împătimirea de cele pământești ca întru întuneric petrec, odată sfârșindu-se, se trag în locurile de jos, mai pâcloase ale tartarului”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 42)

Citește despre: