Dumnezeiasca Scriptură ne arată că Împărăţia cerurilor este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpâneşte peste toate neamurile, după cuvântul: Împărăţia Ta, Dumnezeule, este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpânia Ta întru tot neamul şi neamul (Psalm 144, 13). Împărăţia cerurilor este „Împărăţia tuturor nesfârşitelor fericiri”. Împărăţia cerurilor se mai numeşte şi cetatea lui Dumnezeu (Evrei 11, 10); Cetatea Împăratului celui Mare (Psalm 47, 2) şi Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21, 18). Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17) şi nimic necurat nu va intra în ea (Efeseni 5, 5; Galateni 5, 21). Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere (I Corinteni 4, 20). Ea este înăuntrul nostru (Luca 17, 21).

Pentru ca cineva să intre în Împărăţia cerurilor, trebuie să se nască din apă şi din Duh (Ioan 3, 4); să fie nevinovat ca pruncii (Matei 19, 14), iar dreptatea lui să prisosească mai mult decât a fariseilor (Matei 5, 3); să fie prigonit pentru Hristos (Matei 5, 10-12); să rabde multe scârbe în viaţă (Fapte 14, 22); să aibă desăvârşită jertfire de sine (Marcu 9, 13) şi să se silească în toată viaţa la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu (Matei 11, 12; 27, 50-52).

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Urcuş spre Inviere, Editura Trinitas, Iaşi, 1998, pp. 346-347)