Despre învățătura adevărului

Cuvinte duhovnicești

Despre învățătura adevărului

La ce ne folosesc acele vorbiri îndemânatice despre lucruri ascunse și întunecoase, de care la ziua judecății nu vom fi ținuți de rău că nu le-am cunoscut?

La ce ne folosesc acele vorbiri îndemânatice despre lucruri ascunse și întunecoase, de care la ziua judecății nu vom fi ținuți de rău că nu le-am cunoscut? Un duh curat, simplu și statornic, nu-i niciodată împrăștiat chiar în mijlocul multor îndeletniciri, fiindcă el face totul ca să cinstească pe Dumnezeu, și fiindcă, pașnic fiind în el însuși, își dă osteneala să nu se caute pe sine în întuneric. Cea mai grea luptă din viața aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propășirea binelui. Cei mai mulți se îndeletnicesc mai deosebit cu a cunoaște decât a trăi cum se cuvine, se rătăcesc adesea, dar din truda lor nu se aleg decât cu puține roade, sau deloc. O, dacă toți ar fi atât de harnici cu stârpirea stricăciunilor și cultivarea virtuților, cum sunt cu vânturarea deșartelor vorbiri, n-am vedea atâtea rele, nici scandaluri și nici slăbănogie în lume. Fără îndoială, la ziua judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.

(Ieromonah Arsenie Boca, Tinerii, familia și copii născuți în lanțuri, Editura Credința strămoșească, 2005, p. 204)