Cuvântul iubire, din păcate, este prea des folosit, cam fără consistenţă; ştim cum în Vechiul Testament numele Domnului Dumnezeu nu era pronunţat şi tot aşa, în Noul Testament, ar trebui cu multă grijă să pronunţăm acest cuvânt. Aceasta datorită unui text pe care Sfântul Ioan Evanghelistul ni-l transmite nouă, şi anume: „Dumnezeu este iubire”. Deci numele lui Dumnezeu este iubire. El a spus aşa, iar când a depăşit suta de ani, a avut greutate să se exprime şi atunci apostolul pronunţa numai „iubire”, (aşa a şi trecut la Domnul, pronunţând cuvântul „iubire”). Noi spunem cam des „te iubesc” şi încă mai des vorbim de iubirea lui Dumnezeu şi mai des avem tendinţa să credem că iubirea lui Dumnezeu covârşeşte totul. Ei bine, aşa este, în virtutea bunătăţii lui Dumnezeu, dar în virtutea dreptăţii lui, să ştim că această iubire nu numai încălzeşte, ci poate şi arde.  

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală,Editura Anastasis, 2001, p. 60)