Prietenia se naşte din putere, nu din teamă; căci nimic nu desface, de obicei, prietenia ca teama şi frica de trădare (Omilia 1,2 la 2 Timotei. P.G. 62, 603).

Voi spune că prietenul mă iubeşte nu numai când mă laudă, ci şi când mă ceartă şi mă corectează. Căci a lăuda toate, şi cele bune şi cele rele, nu este o atitudine de prieten, ci de înşelător şi de om prefăcut, dar, când se îngăduie să fie lăudate cele bune şi să fie criticate cele rele, acest lucru este specific prietenului şi celui care îţi poartă de grijă. (Omilia 3. 1 Despre schimbarea numelor. P.G. 51.131).

Nimic nu-l face pe prieten ca vorba plăcută, gura ce grăieşte frumos, sufletul fară trufie, dispreţul faţă de slava deşartă şi onoruri. (Omilia 40. 4 la Fapte. P.G. 60,288).

Aceasta este prietenia: când cel care iubește și cel care este iubit nu sunt două persoane deosebite, ci un singur om, ceea ce nu se împlinește în altă parte decât numai în dragoste. (Omilia 33, 3 la I Corinteni, P.G. 61, 280)

(Antologie de Gheorghe Badea, Flori alese din învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Sf. Mina, 2004, p. 34-35)