Volumul de faţă reprezintă prima traducere din limba latină a scrierilor Sfântului Leandru, Arhiepiscopul Sevillei (care a trăit între anii 534-600), fiind supranumit „încreştinătorul goţilor”, unul dintre cei mai mari sfinţi ai Spaniei ortodoxe.

Sfântul Leandru nu a fost un autor prolific și, din păcate, din puținele sale scrieri nu se mai păstrează doar o lungă epistola către sora sa, Florentina, și o omilie despre importanța convertirii la Ortodoxie a vizigoților. Lista lucrărilor sale, conform mențiunii Sfântului Isidor, este următoarea: două cărţi contra învăţăturilor arienilor şi o cărticică despre feciorie, dedicată surorii sale, Florentina; la acestea se adaugă un bogat corpus omiletic şi epistolar, care nu a mai ajuns până la noi.

În ceea ce priveşte principala lucrare a Sfântului Leandru, „Despre rânduiala fecioarelor şi dispreţuirea celor lumeşti”, deşi pare a fi o lungă epistolă scrisă către sora sa, Florentina, este de fapt un tratat dedicat monahiilor, „scris în tradiţia lucrărilor despre acest subiect din secolul al IV-lea”. Forma sa pare a fi fost inspirată de un libellus, „De laude virginitatis”, scris de un alt autor hispanic, Osiu de Cordoba (256-357), pentru sora sa. Titlul ar putea părea înşelător şi restrictiv, deși nu este așa, deoarece această scriere: nu se adresează (doar) celor din lume care sunt feciorelnici pentru Hristos şi nu se adresează doar femeilor.

În „Despre rânduiala fecioarelor şi dispreţuirea celor lumeşti”, termenul „virgo” („fecioară”) este folosit pentru a desemna pe acele femei care-şi dedicaseră averea şi viaţa slujirii lui Hristos, indiferent de vârstă şi statutul social.

Cartea cuprinde două părți: „Prolog” şi o „Rânduială” sau typikon despre viaţa monahală. Deşi nici în Patrologia Latina, nici în vreun alt manuscris care păstrează textul latin al cărții, „Prologul” nu este împărţit în subcapitole, aici s-a optat pentru împărțirea textului pentru a ușura lecturarea. Tipicul către fecioare cuprinde 31 de rânduieli, care, deși pot avea un aspect juridic, ele nu se înfățișează ca un cod legislativ. Autorul nu o pierde niciodată din vedere pe Florentina, destinatarul scrierii sale, întreaga textură fiind impregnată de un ton afectuos, personal.

Leandru explică de nenumărate ori că retragerea între zidurile mănăstirii nu înseamnă însingurare: viaţa monahală nu este excludere socială, ci o singurătate lăuntrică prin care fecioara îşi aţinteşte privirea minţii şi gândul inimii asupra Mirelui Iisus Hristos. Cei care renunță la libertate pentru siguranța pântecului și a salariului lunar, nu merită nici libertatea și nici siguranța.

Cartea poate fi comandată online, aici: https://edituradoxologia.ro/despre-randuiala-fecioarelor-si-dispretuirea-celor-lumesti.