Faptele bune evanghelice sunt sfinte puteri Dumnezeu-omeneşti ce izvorăsc din Dumnezeu-Omul Hristos şi au putere Dumnezeu-omenească. De aceea, ele sunt în acelaşi timp puteri de dumnezeu-făcătoare, îndumnezeitoare: pe omul creştin îl schimbă la faţă, îl în-dumnezeu-înomenesc, îl în-dumnezeiesc. Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice Dumnezeu-omeneşti şi toate faptele bune necreştină, fie ele filosofice, religioase, ştiinţifice, culturale, civilizatorice, politice. În fiecare faptă bună evenghelică, Dumnezeu-omenească, lucrează neîncetat împreună Dumnezeu şi omul.

(Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli „Petru Vodă”, 2002, p. 59)