„Dar dormind oamenii a venit vrăjmaşul lor şi a semănat zâzanii (neghină) în ţarina cu grâu şi s-a dus” (Matei 13, 25) – (zâzanii – sminteli – în ţarină).

În ţarina lumii va fi sminteală când faptele noastre nu corespund poruncii. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri” (Matei 5, 16). Dar sminteala cea mai mare va fi când se propovăduieşte inexistenţa lui Dumnezeu. [...]

În judecata faptelor altuia se întâmplă iarăşi o mulţime de sminteli.

Sunt mulţi ochi de scos care decât să vadă rău (unde nu e) mai bine le-ar fi să fie orbi. De aceea le-a zis Dumnezeu: „a Mea este judecata, iar voi nu judecaţi!” (Matei 7, 1).

De pildă, o mulţime de fapte dumnezeieşti şi cuvinte ale lui Iisus au fost sminteală în Israel.

Sminteala e o judecată superficială pentru că ignoră principiile. Dacă ai şti principiile ai fi curat şi nu te-ai sminti. Sminteala din ale sale grăieşte. De fapt cel ce se sminteşte, fără de voie se mărturiseşte.

(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 5, Editura „Credinţa strămoşească”, 2006, pp. 59-60)