În timp ce în concepţia filosofilor antici, sufletul se află într-un anumit loc în trup, trupul este temniţa sufletului, iar salvarea sa constă în eliberarea lui de trup, Sfinţii Părinţi afirmă că „îngerul şi sufletul, fiind netrupeşti, nu sunt într-un loc, dar nici pretutindeni. Căci nu ţin totul, ci şi ei au trebuinţă de Cel ce-i susţine". Iar Sfântul Grigorie Palama remarcă: „Sufletul, susţinând trupul în care a fost zidit, e pretutindeni în trup, nu ca în spaţiu, nici ca cel ce e cuprins, ci ca cel ce îl susţine, îl cuprinde şi îl face viu, fiind şi în această privinţă după chipul lui Dumnezeu”. (...)

Potrivit învăţăturilor patristice, sufletul conduce trupul şi se foloseşte de inimă drept organ al său. Sufletul este împreunat cu trupul. Sfântul Nemesius al Emesei arată că „ca o parte a întregului pe care-l luminează, cum s-ar întâmpla dacă nu ar fi atotprezent în acest întresufletul este imaterial şi nedelimitat de spaţiu, şi în întregime iradiind în jurul său, ca un soare care îşi răspândeşte lumina în orice loc străbate, precum şi de-a lungul propriului său corp solar, nu doar g”.

În plus, „deşi împreunat cu trupul, sufletul rămâne totuşi diferit de acesta”. Sufletul pune în mişcare şi conduce întregul trup - toate mădularele trupeşti. Una din învăţăturile Bisericii Ortodoxe ne spune că Dumnezeu conduce personal lumea prin energiile Sale necreate, fără intermediul făpturii create: „Precum Dumnezeu ţine în lucrare şi mişcă toată zidirea, aşa sufletul ţine în lucrare şi în mişcare mădularele trupului şi îl mişcă pe fiecare spre lucrarea sa”. Prin urmare: „Precum lucrul lui Dumnezeu este să cârmuiască lumea, aşa af sufletului este să-şi cârmuiască trupul”. (...)

În concluzie, relaţia dintre suflet şi trup constă în aceea că sufletul se află pretutindeni în trup, nelipsind din nici o parte a acestuia, în timp ce inima constituie sălaşul sufletului, al centrului sufletului - nu ca un vas, ci ca un organ care călăuzeşte tot trupul. Deşi diferit de trup, sufletul este totuşi legat de acesta în chip negrăit de tainic.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editurda Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 126-129)