Mărind Te măresc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea, și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor mei, și ai mântuit din nevoie sufletul meu.

Și, acum, Stăpâne, să mă acopere mâna Ta și să vină asupra mea mila Ta, fiindcă tulburat este sufletul meu și tare se necăjește, ca nu cumva la ieșirea din trupul acesta sărman să-l întâmpine mâna cea vicleană a celui potrivnic și să îl țină în întuneric pentru păcatele pe care le-am făcut în această viață, cu știință și cu neștiință.

Fii milostiv mie, Stăpâne a toate, ca să nu vadă sufletul meu întunecata căutătură a viclenilor draci, ci să-l primească pe el îngerii Tăi cei curați și sfinți.

Dă slavă sfânt numelui Tău, ca să nu mă răpească mâna stăpânitorului lumii acesteia și să mă tragă pe mine, păcătosul, în fundul iadului, ci fii mie ajutător.

Miluiește, Doamne, sufletul meu, care s-a spurcat cu patimile vieții acesteia - și dacă în vreo privință am greșit din slăbiciunea firii, ca un om, cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, Tu, Care ai stăpânirea să ierți păcatele, iartă-mi-le și lasă-mi-le, ca să aflu răcoare și să mă arăt înaintea Ta fără necurăție ori spurcăciune, fără cusur și întunecime, ca mâna Ta să mă primească, Stăpâne, că binecuvântat ești în veci.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 38-39)