Numărul îngerilor căzuţi este cu mult mai mic decât cel al îngerilor buni; după Apocalipsa Sfântului Ioan, ei nu sunt decât a treia parte dintre toate duhurile. Cu toate acestea ei sunt atât de mulți încât formează o întreagă împărăţie a întunericul (Luca 11,18). Lucrarea lor răutăcioasă faţă de Dumnezeu şi om, înmulţindu-se necontenit, îi face din ce în ce mai întunecaţi.

În urma căderii lor, de bună voie, duhurile acestea s-au întors spre rău şi voinţa lor este îndreptată spre a face tot mai rău. Dacă Dumnezeu n-ar fi îngrădit puterea lor, ei ar fi tras totul la pierzare, precum vedem din pilda lui Iov. Cu toate acestea, fără îngăduinţa lui Dumnezeu ei nu pot face nici un rău omului şi nici chiar dobitoacelor; din Sfânta Scriptură vedem că diavolii n-au putut trece din omul demonizat în turma de porci fără îngăduinţa lui Dumnezeu (Matei 8, 32). Duhurile rele întind curse omului în tot locul şi în tot ceasul. Ele ni se arată sub chipul părinţilor noştri, al fraţilor, al prie­tenilor repausaţi şi s-au arătat chiar sub chipul lui Hristos şi al sfinţilor Săi îngeri, căutând să înşele pe marii nevoitori ai creştinismului.

Diavolii, spre a ne înşela, iau chipul virtuţilor. În vis sau aievea s-au arătat nu numai păcătoşilor pentru a-i duce la pierzanie, ci şi Sfinţilor, spre a-i înşela. Uneori preziceau viitorul, aşa cum vedem din ispitele lui Iov, sfărâmarea lui Ahab, regele lui Israil, ispita sfântului Ioan, arhiepiscopul de Novgorod şi altele. Viitorul în general nu le este cunoscut; de aceea înşelându-se ei înşişi, îi înşelau deopotrivă și pe oameni spre a-i atrage la păcat. Diavolii îi biruie pe oamenii fără experienţă, pe când cei întăriţi în credinţă le zădărnicesc urzelile, ceea ce dovedeşte că de fapt viitorul le este necunoscut.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 80-81)