Diavolul este uneltitor și viclean; zi și noapte e grăbit, se grăbește să ucidă sufletul nostru; duhul viclean conlucrează cu alt duh viclean, ca să distrugă sufletul, și noi suntem nepăsători de mântuirea sufletului nostru, în vreme ce ar trebui să ne grăbim; vrăjmașul se străduiește să ne mănânce timpul, zilele, lunile și anii noștri, până ce ajungem la moarte și atunci ne va spune: “ai făcut asta, ai făcut-o pe cealaltă“, iar conștiința va fi nevoită atunci să aprobe; dar dacă toate acestea sunt minciuni, dacă am ținut legea, dacă am făcut ascultare, atunci diavolii nu ne vor putea face nimic cu învinuirile lor mincinoase. Noi, când vedem cursele satanei, închidem ochii și mergem într-acolo; vrăjmașul încearcă să ne convingă de lucruri neîntemeiate și mincinoase. Și în timp ce diavolul are putere să ne prindă în mrejele sale, de cealaltă parte, noi Îl avem pe Iisus Hristos, călăuza noastră, Care luptă împreună cu noi prin harul Său, prin îngerii Săi, prin Biserica Sa.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 22)