Necunoaşterea binelui desăvârşit este un rod rău. Rădăcina tuturor relelor sunt iubirea de argint şi dobânzile care provin din ea, faptul de a cere camătă fără milă şi de a răpi fără ruşine bunul străin, de a se dedica sălbăticiilor murdare ale trupului şi de a nu se cunoaşte pe sine şi de a nu avea niciodată amintirea morţii. Iar murdare ale trupului şi de a nu se cunoaşte pe sine şi de a nu avea niciodată amintirea morţii. Iar mai presus de orice rău este acela de a nu se teme deloc de Dumnezeu şi de a nu se cutremura de înfricoşătoarea judecată viitoare ci a trăi întotdeauna asemenea animalelor necuvântătoare în satisfacerea pântecelui nesătul şi a dorinţelor trupeşti considerând că aceste desfătări trupeşti sunt binele desăvârşit. De aici pleacă războaiele şi luptele şi captivitatea şi atacurile războinicilor pe tot pământul şi pe mare.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 102)