„Dinţii”, numeşte Proorocul, în chip metaforic, puterea acelor fiare care îşi au toată puterea în dinţi, precum sunt câinii, porcii sălbatici şi altele asemenea lor; iar „păcătoşi” numeşte pe toţi vrăjmaşii săi, fiindcă îl vrăjmăşeau în zadar păcătuind numai din pricina răutăţii lor, fără a avea vreo dreptate. Aceasta se potriveşte şi la vrăjmaşii lui Hristos, ai căror dinţi, adică putere, a zdrobit-o Dumnezeu Tatăl.

(Cuviosul Eftimie Zigaben, Tâlcuirea psaltirii, Vol. 1, Editura Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2001, p. 44)