Creşterea copiilor nu constă în pedepsirea lor, ci în a-i disciplina. Disciplină înseamnă să răspunzi adecvat, în orice clipă, la purtările urâte ale copiilor şi, în acest fel, să le sprijini creşterea şi procesele de învăţare. Aceasta include stabilirea unor limite şi confruntarea cu urmări negative atunci când sunt încălcate. Pentru copii e nevoie de consecinţe ale comportamentelor lor greşite. De pedepse însă nu au nevoie şi reacţionează negativ la ele. Copiii au nevoie de disciplină şi o primesc foarte bine, chiar şi o disciplină strictă. Disciplina se concentrează pe formarea copiilor pe termen lung.

A răspunde adecvat nu este totuna cu permisivitatea, ci este modul de a fi strict care dă cele mai bune roade.

Sunt întrebat adesea de părinţi: „Dar dacă totuşi copilul meu se poartă urât în continuare?” Ceea ce vor de fapt să întrebe este: „În cazul ăsta este permis să îi pedepsesc?”

Copilul tău va continua să se poarte urât pentru că el continuă să înveţe. Disciplina constă în a-i răspunde cu răbdare şi fermitate de fiecare dată când greşeşte, de fiecare dată când se împiedică şi cade. Dacă un copil continuă să aibă aceleaşi probleme, atunci facem un pas înapoi şi ne gândim care ar putea fi explicaţia, ne consultăm cu alţii, eventual ne revizuim aşteptările şi, dacă este nevoie, luăm în calcul o altă variantă de răspuns adecvat. Unii copii au nevoie de mai mult timp decât alţii pentru a învăţa.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, p. 60)