Mesajul integral:

Am aflat cu multă durere de trecerea din această viaţă a doamnei Viorica Streza, fiică a Bisericii noastre, vrednică de pomenire. Iubită de familia sa şi de cei din jur, doamna Viorica Streza reprezintă pentru cei care au cunoscut‑o şi au preţuit‑o un model luminos al mamei creştine, care şi‑a dedicat întreaga viaţă familiei sale, având o credinţă creştină profundă şi statornică.

Harnică şi darnică, înțeleaptă şi răbdătoare, unind rugăciunea cu munca, purtând cu demnitate suferința văduviei de la o vârstă tânără, ea şi‑a crescut copiii în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc, îngrijindu‑se, cu multă trudă şi jertfă, pentru ca cei trei copii ai ei rămași orfani de tată să învețe carte, susţinându‑i la şcoli, pentru a se forma intelectual.

Plină de credinţă şi speranţă, de bunătate şi smerenie, ea s‑a bucurat că primul născut a urmat calea Bisericii, devenind student teolog, preot şi profesor de teologie, iar mai apoi arhiereu vrednic al Bisericii noastre, astăzi Înaltpreasfinţitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

În ultima parte a vieții sale (1996‑2019) şi‑a urmat fiul mai întâi la Caransebeş, apoi la Sibiu, susținându‑l spiritual, ca o mamă jertfelnică, în nobila sa slujire de ierarh.

Personal, păstrăm în suflet amintiri frumoase ca urmare a întâlnirii cu doamna Viorica Streza în timpul vizitelor noastre la Sibiu, când ne‑am bucurat de prezenţa ei plină de lumină şi delicateţe, de ospitalitate şi căldură sufletească. Toate aceste calităţi izvorau din rugăciune sfântă şi din multă dăruire pentru Biserică.

Un vechi proverb românesc ne spune că pomul bun se cunoaşte după roade. Putem vedea astăzi că doamna Viorica Streza a cultivat darurile primite de la Dumnezeu şi le‑a făcut roditoare pentru binele Bisericii noastre.

În aceste momente de întristare şi doliu ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristaţi ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”

(1 Tesaloniceni 4, 13‑14).

La ceas de vremelnică despărţire până la Învierea cea de obşte, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească împreună cu drepţii sufletul roabei Sale Viorica, în lumina şi pacea Împărăţiei Cerurilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit, iar familiei îndoliate şi tuturor celor care au cunoscut‑o şi preţuit‑o, să le dăruiască mângâiere şi întărire sufletească.

Veşnica ei pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndurerată,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române