Sunt convins că, dacă în mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul, atunci toţi căutătorii binelui autentic, văzând cum duhul zilei de azi, învăţăturile şi rânduielile de acum se contrazic una cu alta, toţi aceştia L-ar întreba pe Domnul, într-un singur glas: „Doamne, ce să facem ca să moştenim viaţa de veci? Ce să facem ca să ne mântuim?” Ei, fraţilor, Domnul ieri şi azi şi în veci, este acelaşi (Evrei 13, 8). Atunci i-a spus iudeului să caute răspunsul în Lege: „Ce este scris în Lege, cum citești?”.

Astăzi, fără îndoială că i-ar spune creştinului să deschidă Sfânta Evanghelie, să se îndrepte, în general, spre învăţătura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu şi l-ar întreba: „Ceea ce este cuprins aici, cum înţelegi?”. Este evident că Domnul, îndreptând atenţia iudeului către Lege, voise să-i sugereze: „Nici nu trebuie să întrebi, calea spre mântuire este scrisă în Lege; fă aşa şi te vei mântui. Pentru aceasta este dată Legea, ca să te ducă la mântuire”.

Tot aşa trebuie să le spunem şi noi creştinilor care se îndoiesc din pricina nelămuririlor care îi împresoară: „Nici nu trebuie să întrebaţi! Creştinismul este singura cale de mântuire. Fiţi creştini autentici şi vă veţi mântui”. La ce serveşte Sfânta Biserică, dogmele şi poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile şi rugăciunile noastre, sfinţirile şi toate celelalte? Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfânta Biserică reprezintă calea sigură de mântuire. Cine va primi din toată inima şi va împlini sârguincios tot ce ne porunceşte Sfânta Biserică, acela nu este în afara drumului mântuirii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, pp. 23-24)