Doamne, te rog, dă-mi un copil

Și-nvață-mă să-i arăt drumul către Tine,

Pleznește-mi mândria și fă-mă umil,

Să vadă cărarea, privind către mine.

Nevrednic sunt de multe păcate,

Mărturisite, sau poate uitate,

Dar nu-mi lăsa deznădejdea s-adape

Ideea că dai la toți după fapte!

Atunci eu n-aș putea niciodată,

Ca Zaharia, Sfântul Arhanghel să-l vad,

Vestindu-mi minunea adevărată

Și mut să ramân, că nu cred.

Tu ne-ai lăsat să credem în Tine

Când ne-afundăm în păcate mereu,

Când pierdem și ultima stimă de sine,

Ești singurul sprijin al nostru, la greu.

De aceea, cu lacrimi fierbinți mă rog Ție,

Nu pentru mine copil am cerut,

Ci ca exemplu-n credință să fie

În viață pentru copii, cum eu n-am putut.

Dă-i Tu virtuți de tine știute,

Să poarte cuvântul între pământ și cer,

Să lase în urmă-i povețe-născute

Din rugăciune, smerenie, zel.

Și dacă eu sunt vrednic de toate,

Cu rugăciuni am să încerc a face,

Credința în Tine să-i fie parte

Și hrana lui zilnică, pace.

Să-i fiu un exemplu-n credință,

Să-i fiu un exemplu-n virtuți,

Să fac, dacă-i cu putință,

Ce Tu vrei cu adevărat de la părinți.

Geaba îi spun că roua e apă,

Dacă el nu mă vede sorbind

De pe frunze bobițe, s-adape

Setea mea veșnic nestinsă, nicicând.

Geaba îi spun să-și respecte mama,

Dacă el nu mă vede sorbind

Chipul blând pe care-l cuprinde năframa

Și ochii albaștri în zâmbet sclipind.

Geaba îi spun să-și iubească frații,

Dacă eu pe frați nu-i cinstesc

Și nu-mi pasă, așa cum fac alții,

Dacă ei de la Domnul lipsesc.

Geaba îi spun că există iubire,

Dacă el nu mă vede iubind,

Cuvântul și fapta să-mi fie din fire

Alint pentru sufletul suferind.

Aștept cu emoție și nu disper,

Credința în Tine îmi spune așa:

Să fiu umil, smerit și să cer

Ca în toate facă-se voia Ta!

Amin.