Orașul Piatra-Neamț este ocrotit de Sfântul Ioan Botezătorul începând cu anul 1498, când a fost finalizată construcția bisericii cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În mod oficial, recunoașterea locală a patronajului său s-a făcut după anii `90. Poate cel mai adesea trecem cu vederea relevanța ocrotirii noastre de către sfinții pe care îi alegem – de fapt, care ne sunt dați în dar de Dumnezeu.

Cinstirea sfinților ocrotitori orașelor este expresia evlaviei locuitorilor lor. Din acest motiv, relevant pentru fiecare pietrean este cunoașterea vieții ocrotitorului său. De aici pornește și cinstirea sfinților, fiindcă identificarea unor valori creștine și morale așază creștinii în fața unor modele de viață care inspiră.

Cine este Sfântul Ioan Botezătorul?

Din puținele cuvinte cuprinse în cele patru evanghelii (Matei cap. 3, Marcu cap. 1, Luca cap. 3, Ioan cap. 1) despre viața și mărturisirea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, se poate observa profunzimea vieții lui puse în slujba lui Dumnezeu. Deși duce o viață austeră și aspră, în relația cu cei care, mișcați de dorința de a-și schimba viața, vin și-i cer sfatul, este cald și binevoitor (vameșii, ostașii, mulțimile). Ca unul care a descoperit bucuria de a trăi în Domnul și după cuvintele Lui, bucurie pe care o recomandă și celorlalți, potrivit spuselor Mântuitorului Hristos: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14-16)

Așa luminează Sfântul Ioan Botezătorul înaintea tuturor, prin Lumina Domnului Hristos. Am putea opina că Sfântul Ioan Botezătorul îi mustră pe cei care vin la Iordan nu pentru faptele lor nepotrivite, ci pentru că pierd sensul existenței, și anume mântuirea; că se lasă copleșiți de toate cele lumești. Acesta este mesajul întregii propovăduiri din pustia Iordanului. Nu tonul lui sau iritarea noastră față de cuvintele lui directe, ci subtextul acestui mesaj este cel asupra căruia să luăm aminte: ce facem cu legea lui Dumnezeu? Ne călăuzim după ea sau căutăm Împărăția lui Dumnezeu prin ceea ce ne imaginăm noi că ar fi bine și potrivit pentru a-L îndupleca pe Domnul?!

De altfel, toți sfinții își manifestă credința în Dumnezeu și prin grija față de mântuirea semenilor. Mântuirea nu este un proces individual, o cursă solitară spre Împărăția lui Dumnezeu. Sfinții îi poartă pe toți oamenii în sufletele lor, inclusiv pe aceia care duc o viață anahoretică nu-și uită semenii atunci când se roagă.

Așadar, viața unei cetăți, indiferent de mărimea ei, are ca reper Împărăția lui Dumnezeu, cu multe căi care duc într-acolo. Toate căile fiind subsumate Bisericii și credinței autentice, nu în numele unei iubiri închinate umanismului secular. Ceea ce înseamnă că există mai multe forme de iubire față de semeni, brăzdate de credință, care fac parte din bagajul sufletesc al tuturor cetățenilor.

Sfântul ocrotitor al unei comunități este farul călăuzitor, este îndemnul spre imitarea comportamentului său până la înțelegerea și asimilarea unui mod de viață indispensabil unei comunități aflate în căutarea desăvârșirii.

Consider că aici se află legătura unui sfânt ocrotitor al comunității cu viețuitorii acesteia: este un proces de influențare până la copiere prin care este mărturisită singura cale spre desăvârșire – și anume, imitarea sfinților și, prin aceștia, urmarea Domnului.

Am trasat în câteva idei ceea ce se constituie într-un îndreptar al vieții cotidiene după poruncile Domnului și după sensul duhovnicesc al existenței noastre: să-L urmăm și să-L mărturisim pe Domnul prin manifestarea actelor de credință față de El și prin iubire față de semeni. Deși condițiile de viață sau timpul sunt diferite față de cele se petreceau în perioada chemării la pocăință de la Iordan, exigențele existenței noastre duhovnicești sunt aceleași pe care le exprima Sfântul Ioan Botezătorul: Şi mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea. Și au venit și vameșii să se boteze și i-au spus: Învățătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Dar noi ce să facem? Și le-a zis: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Luca 3, 10-14).

Trăsăturile unei cetăți după chipul ocrotitorului ei sfânt se regăsesc în simplitatea cu care membrii ei trăiesc în comuniunea credinței și a iubirii față de Dumnezeu și de semeni. Astfel, binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă cu atât mai mult peste acea cetate. 

Din ce în ce mai mulți turiști români și străini mărturisesc că Piatra-Neamț este cel mai frumos oraș din România! Amplasarea geografică, climatul deosebit, căldura localnicilor și salba de biserici fac din urbea străjuită de Pietricica, Cozla, Cernegura și Cârloman un loc cu adevărat special.

Din ținuta ascetică la chip, trup și suflet a Sfântului Ioan Botezătorul, pietrenii au preluat câte ceva. Poate cel mai mult și-au însușit dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Prin stilul ferm de mărturisire a adevărului, prin demnitatea dialogului, prin pragmatismul de care dau dovadă în luarea deciziilor constructive, prin jertfa de sine pentru cei aflați în nevoie. Viața noastră cotidiană, a pietrenilor, este și trebuie să fie oglindită de viața Sfântului nostru ocrotitor, Ioan Botezătorul, sub a cărui mantie ne conducem trăirea către Dumnezeu.