Cartea este o foarte necesară apologie pentru reabilitarea statutului practic, terapeutic și empiric al teologiei ortodoxe, după formula marelui teolog grec. Ea este scrisă ca o consecință a relației personale pe care Mitopolitul Ierotheos a avut-o cu Părintele Romanidis mai ales în ultimii ani de viață ai acestuia, când aproape retras din lumea dezbaterilor academice, a devenit ca pensionar, preot slujitor al Mitropoliei de Nafpaktos. Pe de altă parte, autorul volumului a avut la dispoziție o cantitate impresionantă de înregistrări audio ale unor convorbiri teologice cu grupuri de ucenici apropiați ai Părintelui Romanidis, dar și înregistrări inedite ale unor prelegeri academice ale acestuia, care nu erau cu nimic superioare celor dintâi. Cartea aceasta este bazată mai ales pe amplele extrase din aceste dialoguri teologice vii, care își păstrează limpezimea chiar scoase din contextul în care ele fuseseră rostite. Un principiu de la care pr. Romanidis nu s-a abătut niciodată, era acela că ceea ce preda ucenicilor apropiați în contactul de zi cu zi, vestea și de la catedră, atunci când umplea până la refuz amfiteatrele universitare. A trăit toată viața după principiile teologice pe care le mărturisea, viața sa fiind întru totul conformă cu învățătura sa.

Ce impresionează la teologia lui Romanidis exemplar evidențiată în acest volum, este viziunea sa unitară despre experiența revelației prin Profeți, Apostoli și Părinții Bisericii care naște o teologie întru totul coerentă, a experienței vii a curățirii, luminării și îndumnezeirii. Toate direcțiile teologiei sunt văzute prin această perspectivă unitară, încât citind cartea, ai sentimentul unității fundamentale a tuturor capitolelor teologiei dogmatice, fără separația practicată încă pe scară largă, în teologia de școală, între Scriptură, dogme, cult și istorie.

Volumul de față aduce din nou în atenție necesitatea de a avea în limba română nu doar cărțile extrase din prelegerile sale, cum este și cea de față[1], ci mai ales cărțile și studiile scrise de mâna Părintelui Romanidis, dintre care poate cea mai importantă este Păcatul strămoșesc, teza sa de doctorat, lucrare ce constituie o adevărată cotitură în reflecția teologică ortodoxă în secolul al XX-lea.

[1] În limba română au apărut volumele: Teologia patristică, trad. şi studiu introductiv de pr. Gabriel Mândrilă, Ed. Metafraze, 2011, apoi același volum Teologia patristică, cu o nouă traducere de Ion Marian Croitoru, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ce reprezintă o serie de cursuri universitare de dogmatică, transcrise după înregistrările audio şi Dogmatica patristică ortodoxă. O expunere concisă, trad. Dragoş Dâscă, Ed. Ecclesiast, Sibiu, 2010.