Pentru că Domnul este aproape de toţi ce-L cheamă pe El (Ps. 144, 18) şi pe cei cu inimă frântă îi mântuieşte. Aflând de această mântuire, în inimă se bucură precum de primirea uşurării de cugetele necurate, ca şi de bunătatea lui Dumnezeu şi a Proniei Sale, care simt împreună cu El şi îl mântuiesc. Iar prin aceasta, se intră în credinţa vie, adevărată prin perceperea în sine nu a puterii proprii, ci a lui Hristos. De aceea, prin dulceaţa inimii se apleacă, mai presus de toate, spre Mântuitorul şi se încredinţează Lui cu o evidentă dragoste şi nădejde în El.

Această încredinţare lui Hristos şi nădejdea în inimă transmite sufletului pace şi bucurie nepământească, care alcătuiesc Împărăţia lăuntrică a lui Dumnezeu, pe care Hristos Mântuitorul ne porunceşte să o căutăm, mai înainte de toate. Şi ea este, într-adevăr, fericirea deplină şi cea mai mulţumitoare pentru om, încât toate celelalte bunuri simţite şi dorite de lume apar neinteresante, care nu au nici o însemnătate şi nu merită căutate.

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 195)