Domnul ne-a arătat cum trebuie să fim: smeriți, umili, supuși voii lui Dumnezeu. Dar noi vrem să facem toate după socotința noastră. Ne chinuim pe noi înșine, ne muncim și nu împlinim nimic! Lumea aceasta nu poate fi precum vrem noi. Și Domnul-Eu se mânie atunci mult, căci nu este precum crede el. Iată, ne chinuim pe noi înșine - și eu singur îmi sunt vinovat. Nu m-am smerit, nu m-am unit cu Domnul, ci privesc în inimă - și, oricând aș privi, îl văd pe acest Domn-Eu. Când, pe deasupra, mai vine ispita și-și înfige cuțitul, ne înjunghie și ne face rană mare… Vedeți cât de mult trebuie să ne tămăduim, cât trebuie să ne smerim, cât trebuie să cădem la Domnul așa, în chip simplu?

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 130)