Domnul Se depărtează, încercând sufletul, şi se mai întâmplă că Se depărtează, pedepsindu-l nu pentru lucrurile exterioare, ci pentru ceva ce sufletul a primit înlăuntru. Când Domnul Se depărtează, încercând sufletul, dacă acesta strigă, El Se întoarce imediat. Iar când Se depărtează, pedepsindu-l, nu Se întoarce imediat, nu Se întoarce până când sufletul nu-şi conştientizează păcatul, nu se căieşte, nu plânge şi nu-şi săvârşeşte canonul. Acum, dacă renunţaţi la sarcini şi porniţi astfel împotriva voii Domnului, credeţi, oare, că El va rămâne cu sufletul vostru? Dacă acest lucru va fi păcat înaintea Lui, atunci El va pleca şi nu Se va întoarce. Şi cele făcute spre binele lucrării lăuntrice se vor îndrepta spre vătămarea ei şi chiar spre nimicirea ei totală... Aşadar, după părerea mea, duceţi jugul atât timp cât stăpânul nu vă înhamă împotriva voinţei voastre.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 44)