Este vădit după spusele Sfinţilor Părinţi, că sunt două feluri de credinţă. Prima este credinţa raţională, numită credinţă din auzire, fiind o credinţă începătoare, credinţa simplă. A doua este credinţa întemeiată pe vederea lui Dumnezeu (theoria), este credinţa celor desăvârşiţi şi care mântuieşte pe om. Cele două feluri de credinţă nu sunt potrivnice una alteia. Prima este începătoare, iar cealaltă este urmarea celei dintâi. Deci noi primim credinţa Sfinţilor părinţi ai Bisericii spre a ne curăţa inimile de patimi şi a urca cu izbândă treptele curăţirii. Împlinind aceasta, ajungem la luminarea minţii, care este al doilea fel de credinţă, aşa-numita credinţă întemeiată pe vederea dumnezeiască. Când Adam a fost zidit de Dumnezeu, se afla în starea de luminare a minţii. Dar, după cădere, a ajuns pradă feluritelor patimi. Deci acum avem nevoie de dreapta credinţă spre a ajunge la credinţa din vedere, adică luminarea minţii, iar de acolo la vederea lui Dumnezeu. Prima credinţă ne deschide calea spre tămăduire, iar a doua este roada şi urmarea tămăduirii omului.

(Mitropolit Hirotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sofia, 2007, p. 31)