„Dragostea este împărăția pe care Domnul a făgăduit-o în chip tainic apostolilor, că o vor mânca în împărăția Lui. Căci ce este : ≪Mâncați şi beţi la masa împărăției≫ (Luca 22, 30), decât dragostea? Pentru că dragostea e în stare să hrănească pe om, în locul mâncării şi băuturii. ≪Acesta este vinul care veseleşte inima omului≫ (Psalmul 103, 16). Fericit cel ce bea din vinul acesta.

Din acesta au băut desfrânații şi s-au ruşinat; şi păcătoşii, şi au părăsit căile patimilor; şi beţivii, şi s-au făcut postitori; şi bogaţii, şi au dorit sărăcia; şi cei ce flămânzesc, şi s-au îmbogățit cu nădejdea; şi bolnavii, şi s-au făcut puternici; şi cei neînvățați, şi s-au înţelepţit.

Dar precum nu e cu putinţă a trece marea cea mare fără vapor şi corabie, aşa nu poate trece cineva spre dragoste, fără frică. Marea cea rău mirositoare aşezată între noi şi raiul înțelegător, n-o putem străbate decât prin corabia pocăinţei, mânată de vâslașii fricii. Dacă vâslașii aceştia ai  fricii nu cârmuiesc corabia pocăinţei, prin care străbatem marea lumii acesteia, spre Dumnezeu, ne înecăm în marea cea rău mirositoare”.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. X, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, pp. 363-364).