Aceasta este credinţa sufletelor pure şi luminoase, a celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni. Ei acceptă această credinţă şi pătimesc pentru ea urmând exemplul lui Hristos. Dragostea le uşurează suferinţele şi le îndulceşte amarul. Ochii lor rămân înceţoşaţi în faţa tuturor bogăţiilor amăgitoare ale acestei lumi; dar vederea lor sufletească, spălată şi luminată de lacrimi, străbate cu uşurinţă până acolo de unde izvorăşte iubirea eternă. Binecuvântaţi vor fi ei în Ziua Judecăţii, în temuta zi a răsplăţii lui Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 29)