Adesea calitatea de preot se confundă cu aceea de duhovnic, dar nu toţi preoţii sunt duhovnici. Duhovnicia este o atribuţie specială a preoţimii şi nu toţi o pot săvârşi.

Duhovnicia e o lucrare harică. Duhovnicul este instrumentul iubirii dumnezeieşti, care se contopeşte cu intimitatea sufletească a omului prin lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare nu poate fi lucrare duhovnicească în afara Bisericii, în afara Duhului Sfânt.

Domeniul de activitate al duhovnicului este viaţa lăuntrică a oamenilor, în toată complexitatea ei. Uriaşă misiune! Să cunoşti, să zideşti, să vindeci şi să desăvârşeşti omul în intimitatea sa sufletească, dar şi în dimensiunea sa socială, căci toată viaţa omului depinde de procesele dinlăuntrul lui, de gândurile, sentimentele, năzuinţele, credinţa şi capacitatea lui ori de patimile, păcatele, satanizarea şi alienarea din el. De viaţa sufletească depind şi sănătatea trupului şi sănătatea societăţii. Având un rol atât de important, duhovnicii ar trebui să fie foarte mulţi în lume, căci lumea are nevoie de ei.

(Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, București, 2006, p. 457)