Dumitru Lazăr s-a născut la octombrie 1934, în Breaza, județul Suceava.

A fost unul dintre ucenicii ieromonahului Nicodim Măndiță și frate în Mănăstirea Sihăstria, unul dintre cei care au răspândit literatura tipărită de către Părintele Nicodim Măndiță.

În august 1963 a fost arestat de autoritățile statului și condamnat la 7 luni închisoare corecțională pentru „comerț clandestin” de literatură teologică la Schitul Rarău. La 3 august 1964 a fost arestat din nou. Prin Sentința nr. 10 din 9 ianuarie 1965 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru delictul „răspândire de publicații interzise”. A cunoscut închisorile de la MAI, Jilava (aprilie 1965) și Aiud (mai 1965).

La 15 decembrie 1966 a fost eliberat de la Aiud, în conformitate cu Decretul nr. 966/ 1966.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 98)