Oare cine nu va plânge şi cine nu se va mâhni, cine nu se va înspăimânta, că Stăpânul lumii şi prin Sine şi prin robii Săi, proorocii şi apostolii, propovăduieşte şi strigă şi nu este cine să audă? Şi care sunt cele propovăduite de dânşii? „Nunta este gata, zice, şi cele grase, ale Mele junghiate”. Mirele, cu slavă şi cu mare cuviinţă stă în cămară şi primeşte cu bucurie pe cei ce intră; uşa este deschisă, slujitorii se sârguiesc. Alergaţi degrabă, mai înainte de a se închide uşa, ca nu cumva să rămâneţi afară şi nu va fi cine să vă bage pe voi înăuntru. Nu este cel ce primeşte, nu este cel ce pune sârguinţă, ci trândăvirea şi grija veacului acestuia ca un lanţ a legat mintea noastră. Dumnezeieştile Scripturi le scriem drept şi le citim corect, dar nu voim să le auzi drept, pentru că nu voim să săvârşim cele scrise în ele.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 138)