Şi aşa cum iubitorii de argint nu ţin cont de nimic, nici de demnitate, nici de nimic altceva, ci îi iau în seamă numai pe cei care au bani şi sunt gata să facă orice pentru ei, la fel şi Dumnezeu, fiindcă este iubitor al dreptăţii, pe cel ce vine la el întru dreptate nu îl va trimite cu mâinile goale, după cum cel ce este în afara dreptăţii şi amestecat cu patimi contrare firii, chiar dacă s-ar ruga de mii de ori, nimic mai mult nu ar dobândi, ne vând de partea lui puterea de a convinge. Astfel încât, dacă vrea cineva să obţină ceva de la Dumnezeu, să vină la El cu dreptatea. Dar dreptatea aici nu socoti că este doar o parte a virtuţii, ci socoteşte-o pe ea întreagă şi totală, cuprinzând adică toate virtuţile.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 26)