Când ne lovesc necazuri, Dumnezeu vede asta. Acest lucru se săvârşeşte nu numai cu îngăduinţa Lui, ci şi prin atotsfânta Lui purtare de grijă pentru noi. El îngăduie să fim chinuiţi o vreme pentru păcatele noastre ca să ne izbăvească de chinurile veşnice. Adeseori se întâmplă ca un păcat tainic şi greu pe care l-am făcut să rămână necunoscut oamenilor, nepedepsit, acoperit de milostivirea lui Dumnezeu; în acelaşi timp sau după ce se scurge câtva timp, suntem siliţi să pătimim întrucâtva, ca urmare a clevetirilor noastre. Conştiinţa ne spune că pătimim pentru păcatul nostru cel tăinuit! Milostivirea lui Dumnezeu, ce a acoperit acest păcat, ne dă mijlocul de a ne încununa cu cununa pătimitorilor nevinovaţi pentru răbdarea clevetirilor, si totodată de a ne curăţa de pedeapsa pentru păcatul cel tăinuit. Desluşind acest fapt, să proslăvim preasfânta Pronie a lui Dumnezeu si să ne smerim înaintea ei. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 16)