Dacă Dumnezeu conduce numai prin pronie, ce vină are omul cel ce greşeşte fără voie sau din neştiinţă?

Dumnezeu l-a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său (Înţelepciunea lui Solomon 2, 23; Sirah 15, 14). Dumnezeu nu este spărgător de uşi. El nu forţează uşa sufletului nostru. Auzi ce zice: Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi glasul Meu şi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa 3, 20). În alt loc, arătând stăpânirea de sine a omului, zice: Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi (Psalmul 5, 12).

Deci, omul este liber şi nu este silit să facă binele, însă este învăţat să facă binele şi să păzească toate poruncile lui Hristos (Matei 28, 20). Iar de va greşi cineva din neştiinţă, tot se va bate, dar mai puţin (Luca 12, 48; Romani 2, 12). Şi de a greşit omul fără voie, să se căiască şi, prin pocăinţa cea de voie, pe cele fără de voie să le vindece (Matei 11, 20; Luca 17, 3-4; II Corinteni 7, 10).

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 51-52)