Când Domnul nu ne dă ceva ce noi Îi cerem cu insistență, se întâmplă două lucruri: ori nu ne dă spre binele nostru, ori nu știm noi cum și când să-I cerem! Și nu e exclus, uneori, ca ambele aspecte să fie valabile în același timp!

În primul caz, nimeni nu poate ști de ce – căile Domnului și voia Lui sunt de nepătruns, de aceea prefer să tac.

În ce privește însă al doilea caz, am să-ți spun mai multe! Întâi, când cerem ceva de la Domnul, nu trebuie să dăm din mâini și din picioare și să pretindem că vrem acum, pe loc, lucrul acela, fiindcă așa ceva e o ofensă inacceptabilă adusă Creatorului! Adică, cine, mă rog, ești tu – sau cine sunt eu, ca să-I pretind ceva, ba să-I mai și stabilesc timpul și ora la care să-mi trimită binefacerile Sale?!

‒ Dar, Părinte, eu nu am pretins ca Domnul să mă ajute, nici nu I-am fixat termen, știți doar prea bine… Dar de ce durează problema mea de atâta timp…

‒ Asta tot îți explic acum și eu: cauza pentru care durează de atâta timp! Când cerem ceva de la Domnul, cerem rugător și politicos, și dacă vedem că nu ne dă, atunci încetăm să-L mai supărăm cu cererea noastră, deoarece cu cât insistăm mai mult, cu atât Se îndepărtează și El mai tare. Și, exact când noi vom fi uitat deja cererea, atunci va veni cu rezultatul, fără ca noi să ne dăm seama. Dumnezeu nu uită. A primit mesajul nostru! Îl ține minte și, când crede El că a venit timpul, atunci ne împlinește cererea. De aceea, nu trebuie să stăruim să facă Domnul ce vrem noi și când vrem noi!

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 388-389)