Un tânăr oarecare i-a spus Părintelui că se gândeşte să urmeze viaţa monahală. Părintele, însă, a văzut cu duhul că nu i se potriveşte călugăria şi l-a sfătuit să-şi continue lupta creştină în lume. Tânărul i-a mărturisit că se teme foarte tare să nu eşueze. Părintele i-a replicat atunci: „E de preferat să eşuezi ca mirean, decât ca monah...”.

Un monah l-a întrebat pe Părintele:

‒ Părintele, cum trebuie să se roage un începător?

‒ Să citească Vieţile Sfinţilor şi Noul Testament.

Părintele susţinea că nu este corect ca rugăciunile în biserică să fie făcute neglijent. Monahii nu trebuie să rostească Doamne, miluieşte! în grabă şi cu nepăsare. Rugăciunea trebuie să curgă din gură asemeni fluviului, fără pauze, cu trăire adâncă şi înţelegere, ca nu cumva să irosim vorbe în vânt.

(Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 254-255)