„Cum să scăpăm de dracul ?”, „Dar ce ne facem fără dracul”, care ne aduce la o smerenie autentică prin ispitele lui. Astfel oamenilor le este greu să se smerească adevărat. Se smeresc raţional, cum bine zice un părinte: „E smerit mândruleţul”. Pe când dracul îţi aduce un duh adevărat de trăire, pentru că vrei să scapi cu orice chip de putoarea lui. L-a lăsat cu rost Dumnezeu, pentru că atunci când treci printr-un necaz, ai bucuria că ai scăpat şi eşti un om care respiri smerit.

(Ieromonah Benedict Stancu, Iată duhovnicul - Părintele Arsenie Papacioc - Vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, p. 7)