Dacă până nu demult cazurile „copiilor cu copii” erau oarecum izolate, astăzi acestea pot fi întâlnite la tot pasul. De aceea, pe fondul unei adevărate „explozii” de ştiri legate de fetiţe rămase însărcinate la numai 12 - 13 ani, din ce în ce mai multe voci susţin necesitatea introducerii educaţiei sexuale în şcolile din România, ca o soluţie pentru prevenirea acestor incidente. Încă din 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului recomanda ţării noastre:

- să se asigure că orice adolescent are acces la informaţii legate de un comportament sexual sănătos şi cu riscuri reduse, îndeosebi prin introducerea orelor de educaţie sexuală şi de educaţie pentru sănătate în şcoli;

- să asigure elevilor servicii confidenţiale de sănătate sexuală şi de sănătate a reproducerii, dar şi metode contraceptive şi servicii de planificare familială gratuite sau la tarife mici, în funcţie de genul persoanei.

Numeroase studii academice au relevat, însă, că educaţia sexuală duce la încurajarea sexului premarital şi, în consecinţă, la creşterea numărului de sarcini neplanificate. Un exemplu nefast în acest sens este Marea Britanie - ţara cu cea mai mare rată a sarcinilor la adolescente din Europa Occidentală - unde educaţia sexuală se studiază, deja, obligatoriu în şcoli. Astfel, potrivit unui studiu efectuat de britanici, mai mult de jumătate dintre copiii care fac parte din clase în care se predau cursuri despre contracepţie au contacte sexuale la vârste mai mici decât cei care sunt încurajaţi să spună „nu” sexului. Profesorul John Jemmot, autorul studiului, susţine că mult mai eficientă ar fi încurajarea copiilor să fie abstinenţi, decât predarea cursurilor despre contracepţie. (Libertatea, 3 februarie 2010, Copiii care primesc educaţie sexuală îşi pierd virginitatea mai devreme).

Totodată, în Marea Britanie „orele de educaţie sexuală au devenit, recent, obligatorii, părinţii nemaiavând libertatea de a-şi retrage copiii de la astfel de cursuri, în ciuda faptului că, potrivit statisticilor, 79% dintre britanici sunt împotriva cursurilor de educaţie sexuală şi nu şi-ar lăsa copiii să le frecventeze. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Spania, unde guvernul condus de Partidul Socialist a impus cursuri obligatorii de educaţie sexuală în care homosexualitatea este prezentată ca ceva normal. Imagini şocante au dezvăluit recent cum în America Latină în cadrul orelor de educaţie sexuală profesorii au organizat mici scenete în care, practic, copii de 10 - 12 ani simulau acte sexuale.” (Familia ortodoxă, nr. 10/noiembrie 2009 – articolul ONU cere introducerea educaţiei sexuale în şcoli ca drept al copilului)

În anii trecuţi, familiarizarea elevilor cu diferitele aspecte legate de viaţa intimă avea loc, aşa cum ne amintim cu toţii, în cadrul orelor de dirigenţie. Treptat, însă, doctrinele privind sexualizarea timpurie a copiilor, în mare vogă în diferite societăţi occidentale, au pătruns şi în şcoala românească. Acest lucru a fost posibil prin promovarea programelor de educaţie sexuală creionate de ONG-urile internaţionale sau programele comunitare, cu acordul sau participarea factorilor de răspundere, dar şi prin neexercitarea drepturilor parentale privind educaţia morală a copiilor noştri.

Toate aceste activităţi - contrare învăţăturilor Bisericii Ortodoxe - prezintă copiilor o concepţie hedonistă despre sexualitate, o mentalitate pro-avort şi creionează o nouă definiţie a familiei. Cei mici sunt familiarizaţi cu nuditatea (arătându-li-se planşe cu băieţi şi fete în diferite stadii de dezvoltare sexuală), în timp ce perversitățile sunt privite ca manifestări ale unei sexualităţi normale.

În curricula şcolară din România, orele de sexualitate se regăsesc în cadrul opţionalului „Educaţie pentru sănătate”. „Diferenţe între fată şi băiat (relaţii sociale)”, „Percepţii reciproce ale băieţilor şi fetelor”, „Modificări corporale la pubertate”, „Cum am apărut eu pe lume?”, „Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin”, „Comportament sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale”, „Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reacţii comportamentale faţă de manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii)”, „Sarcina nedorită şi avortul - servicii sociale: planificare familială, consiliere” - sunt doar câteva dintre temele pe care dascălii le abordează în cadrul acestei discipline, o disciplină care tinde să devină obligatorie şi în şcolile din România. Lacapitolele referitoare la viaţa intimă, elevilor li se vorbeşte desprevârsta potrivită pentru a începe viaţa sexuală, asigurându-li-se suportul informativ privind serviciile contraceptive, orientarea sexuală sau avortul provocat.

Ce fel de părinte este acela care poate asista indiferent la „contaminarea” propriului copil cu asemenea noţiuni?! Ce fel de pedagog este cel care le poate vorbi, cu seninătate, şcolarilor despre firescul relaţiilor cu persoanele de acelaşi sex? De ce acceptăm, în mod pasiv, toată această avalanşă a răului, care ne vizează în mod direct copiii? De ce să alegem un model educaţional care şi-a dovedit ineficienţa în toate ţările unde a fost impus, când putem promova o educatie pentru castitate, ştiind că monogamia protejează familia şi asigură viitorul unei societăţi?

Să nu uităm: copiii au rămas una dintre cele mai scumpe comori ale Cerului, ale noastre şi ale lumii întregi. Ei sunt lumina ochilor noştri şi îngeri în trup. Dacă optăm pentru pornografie în şcoli, iar pentru religie nu, cu siguranţă că roadele vor apărea. Vom răspunde în modul cel mai grav pentru fiecare suflet strivit, smintit şi desfigurat prin ignoranţa şi nepăsarea noastră.