Mulți oameni cred că o educație mai avansată a unora înseamnă automat o descreștere a ponderii religiei în viața acestor oameni.

Conform unui nou studiu, bazat și pe un sondaj național în Statele Unite, realizat de sociologul Philip Schwadelde la Universitatea Nebraska-Lincoln, oamenii devin tot mai religioși pe măsură de avansează în educație, raportează http://religion.blogs.cnn.com .

Cu toate acestea, oamenii tind să relativizeze religiile, admițând că toate religiile au o parte de adevăr. Schwadel a folosit date din Examinarea General-Socială, o analiză cumulativă și reprezentativă la nivel național în America, condusă de Centrul de Cercetare Națională a Opiniilor, de la Universitatea din Chicago. Acest studiu va fi publicat în ediția viitoare a „Revistei de Cercetare Religioasă” (Review of Religious Research).

Sociologul arată că fiecare an în plus față de educația medie aduce:

-          O creștere a participării la slujbe religioase cu 15%

-          O probabilitate a citirii Bibliei cu 9 %

Studiul de față răstoarnă și anulează pretențiile organizațiilor ateiste sau seculare, care pretind că educația înseamnă automat pierderea sau diminuarea credinței religioase. Această prejudecată moștenită de pe vremea iluminismului și apoi a comunismului, consideră religia „opium pentru popor” (Marx) și apanajul celor needucați.

De asemenea, conform acestui studiu, cu cât un om este mai educat, cu atât credința lui este mai profundă și mai justificată prin cercetare. Sloganul mincinos „Crede și nu cerceta” își vădește și de aceasă dată absurditatea. Spre exemplu, oamenii cu studii doctorale sau post doctorale sunt în marea lor majoritate credincioși în Dumnezeu.

Într-adevăr, credința în Dumnezeu înseamnă deschiderea minții, căutarea sensurilor lumii „Căutați și veți afla”, cercetarea rațiunilor interioare ale creației, analiza comparatistă a valorilor umanități (dintre care imensa majoritate au fost realizate sub auspiciile credinței în Dumnezeu), respectul pentru ființa umană, moralitatea ca ghid de umanitate responsabilă, bucuria de a ajunge la temeliile ideatice ale lumii, împărtășirea de Dumnezeu, Mintea cea veșnică și infinită. Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut a devenit Om și ne-a dăruit viața nemuritoare. El este Logosul suprem iar faptul că a venit în lumea creată de el, arată demnitatea și vocația logică a umanității, fundamentul noetic al creației și ținta noatră, ca ființe personale și gânditoare, spre Împărăția cunoașerii care devine iubire.