„Nu ne îngăduim să fim fără îndru­mător şi cârmuitor”, spunea Sfântul Grigorie Teologul. El socotea, dim­potrivă, o decădere să nu ai în viaţă un îndrumător duhovnicesc. Egocentrismul nostru ne face să-l trecem cu vederea pe duhovnic şi să ne trasăm singuri calea duhovniceas­că pe care o avem de urmat. Însă es­te cu putinţă să înaintăm duhovniceşte când îl dispreţuim pe părintele nostru duhovnicesc, pe reprezentan­tul lui Hristos? Când ne sprijinim pe egocentrismul nostru?

Nimeni nu este fără de greşeală, ni­meni nu este desăvârşit, deci în tot mo­mentul suntem în primejdie să cădem în înşelăciune şi să facem greşeli. Toţi suntem aşa, şi avem mereu nevoie de sfaturi, chiar şi sfinţii. Amintiţi-vă că Sfântul Atanasie cel Mare era povăţu­it de ucenicul său, Pavel cel Simplu. Şi Apostolul Pavel, în timp ce era stă­pân văzător cu duhul, patriarh, pri­mea sfaturi de la fiii săi duhovniceşti (v. Fapte 19, 28-32 şi Fapte 21,17-27).

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 89-90)