Se întâmpla ca o parte din locuitorii unei ţări să ajungă robi într-o ţară străină, unde să sufere nenorociri de la călăii care îi ţin captivi. Împăratul cel bun, milostivindu-se şi compătimindu-şi oamenii căzuţi într-o asemenea grea suferinţă, le trimite un eliberator, care fie îi răscumpără cu argint, fie îi dezrobeşte în alt mod.

 

Tot aşa şi Împăratul cel Veşnic, Tatăl Ceresc, împreună-pătimind cu noi, cei înrobiţi, ne-a trimis pe Fiul Său Cel Unul-Născut, ca să ne izbăvească din robia amară şi să ne aducă mărturie din cer: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" (Matei 17: 5). Şi însuşi Fiul lui Dumnezeu grăieşte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului" (Luca 4:18-19).

 

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 24)